Povestea lui Ioachim

Impactul colectivizării
Perioada de desfășurare a colectivizării:
Începând cu martie 1949 până în aprilie 1962

La finalul colectivizării a fost raportat că formele socialiste de proprietate dețin:

96% din terenul arabil și 93,4% din cel agricol

Victime din date oficiale:

Peste 90.000 de persoane, mai ales țăranii înstăriți, au fost deportate din Banat și din Dobrogea în Bărăgan

Aceasta este casa lui Ioachim

Ca martor al multor întâmplări petrecute aici, trăite sau auzite, Ioachim spune povestea țăranilor din Tămășeni și din împrejurimi de-a lungul ultimului secol - un timp agitat, plin de schimbări și răsturnări de toate felurile. În 1949, când a început colectivizarea, Ioachim avea un an. Dar toate câte s-au petrecut de atunci îi marchează puternic destinul - lui și altor milioane de oameni care au trăit colectivizarea și comunismul.

Descoperă mai jos o parte din poveștile care te vor captiva dacă vei vizita Muzeul Colectivizării. Muzeul pornește de la viața unui om, pentru a vorbi despre un întreg fenomen economic, politic și social cu efectele căruia ne confruntăm și astăzi, 70 de ani mai târziu, și după 30 de ani de la căderea regimului comunist în România.

COTE Borcănel
Petre Borcănel, tatăl lui Ioachim, ținea magazinul din sat, cârciumă, pod pe Siret, moară. I se zicea Borcănel pentru că vindea băuturi în borcanul de 400 de grame, chiar aici, în casa pe care i-o făcuse în 1941 tatăl său, Ianuș. Gospodăria are distilărie pentru țuică și vin, ghețărie, oloiniță. Oamenii din sat aduc semințe de cânepă și vin apoi să ia uleiul presat. Tot aici funcționează o fierărie și o căsăchie (măcelărie).
CASA Cele două case
În 1906, străbunicul Petru îi face casă lui Ianuș. În 1941, bunicul Ianuș îi face această casă lui Petre, cu prăvălie și crâșmă. În anii '50, comuniștii i-au luat acestuia din urmă aproape tot - mai puțin pietrele de moară care sunt și astăzi în curte. Pe lângă confiscările de teren, pod și moară, comuniștii au mai confiscat și două jumătăți de casă. Într-una au făcut magazinul Cooperativei de Consum și Centru de achiziții. Într-alta au făcut post de miliție. Postul de miliție nu a fost mult timp în casa veche, în schimb magazinul Cooperativei de Consum a rămas în casa cea nouă până în anul 1992.
PĂMÂNTUL Revendicarea
După 1990, Ioachim împreună cu tatăl lui, Petre, s-au luptat să recupereze proprietățile confiscate de comuniști. Primesc înapoi prăvălia ocupată de cooperativă și terenul. Nu primesc nicio despăgubire morală pentru abuzurile la care au fost supuși, pentru animalele și bunurile mobile și imobile confiscate, nicio scuză din partea statului român. Gospodăria lor, veche de mai bine de 100 de ani, predată din generație în generație, este mărturia traumelor colectivizării și a comunismului, dar și a stopării antreprenoriatului sătesc în România.
COLECTIVIZAREA Procesul colectivizării
Forme de asociere pentru administrarea în comun a averilor au existat de multă vreme în România. Colectivizarea agriculturii făcută de comuniști a fost însă fundamental diferită, din mai multe motive. În primul rând, a fost un proces total impus, abuziv, prin care li s-au încălcat oamenilor multiple drepturi. Apoi, a fost gândită explicit ca parte a unui obiectiv al instaurării comunismului, și anume crearea unei societăți complet noi, o dictatură a proletariatului.

Urmărește-ne pe

Muzeul Colectivizării din România. Toate drepturile rezervate 2021