Etapa de început: Procesul de colectivizare a început violent în martie 1949, cu decretul 83/2 martie 1949, prin care se expropriau proprietățile mai mari de 50 ha. Decretul a intrat efectiv în vigoare chiar din noaptea următoare, fiind aplicat pe loc. Proprietățile au fost confiscate în întregime, cu tot cu animale, mașini agricole și clădiri.

Etapa de stagnare: În 1953, Stalin a murit, iar presiunile Uniunii Sovietice privind transformarea agriculturii au scăzut. Astfel, colectivizarea în România a încetinit între 1953 și 1955, regimul comunist ocupându-se cu precădere de consolidarea gospodăriilor agricole colective deja existente.

Etapa de finalizare în forță: În 1957, colectivizarea a fost reluată printr-un program-pilot în regiunea Galați, care a dat rezultate încurajatoare. Au urmat campanii de colectivizare rapidă, în timpul cărora represiunea a atins maximul de violență. Numeroși țărani care se opuneau au fost arestați, condamnați sau deportați.

Gospodăriile agricole colective și gospodăriile agricole de stat continuă să funcționeze până la finalul regimului comunist din România. Ele trec printr-o serie de restructurări și își schimbă denumirea în cooperative agricole de producție (CAP) și întreprinderi agricole de stat (IAS).